Gandesc deci exist rene descartes biography
Discourse on the Method
1637 treatise by Descartes
Discourse on the Method of Rightly Conducting One's Reason and of Seeking Truth in the Sciences (French: Discours de la Méthode pour bien conduire sa raison, et chercher la vérité dans les sciences) is a philosophical and autobiographicaltreatise published by René Descartes in 1637. It is best known as the source of the famous quotation"Je pense, donc je suis" ("I think, therefore I am", or "I am thinking, therefore I exist"), which occurs in Part IV of the work. A similar argument, without this precise wording, is found in Meditations on First Philosophy (1641), and a Latin version of the same statement Cogito, ergo sum is found in Principles of Philosophy (1644).
Discourse on the Method is one of the most influential works in the history of modern philosophy, and important to the development of natural sciences. In this work, Descartes tackles the problem of skepticism, which had previously been studied by other philosophers. While addressing some of his predecessors and contemporaries, Descartes modified their approach to account for a truth he found to be incontrovertible; he started his line of reasoning by doubting everything, so as to assess the world from a fresh perspective, clear of any preconceived notions.
The book was originally published in Leiden, in the Netherlands. Later, it was translated into Latin and published in 1656 in Amsterdam. The book was intended as an introduction to three works: Dioptrique, Météores [fr], and Géométrie. Géométrie contains Descartes's initial concepts that later developed into the Cartesian coordinate system. The text was written and published in French so as to reach a wider audience than Latin, the language in which most philosophical and scientific texts were written and published at that time, would have allowed. Most of Descartes' other works were written in Latin.
Together with Copcea Florian Limbă, Literatură şi Folclor, 2021 O sinteză științifică asupra Tetraevangheliarului grecesc aflat în inventarul Muzeului Olteniei din Craiova, manuscris adus din Constantinopol în Țara Românească, se presupune, de dicheofilaxul Antim Critopol, (după ce în octombrie 1370 este numit de patriarhul Bisericii Mari, Filotei, întâiul stătător al Mitropoliei Severinului), cu o valoare incontestabilă și inestimabilă pentru cultura română, a apărut recent la Editura Mitropoliei Olteniei. Lucrarea-Studii despre Tetraevangheliarul grecesc de la Muzeul Olteniei din Craiova (sec. al XII-lea)-, deschide perspectiva, cum lasă să se înțeleagă autorii ei: Ion Reșceanu, Mihai Ciurea, Carmen Bălteanu și Ion Sorin Bora, evidențierii și promovării în mediile academice din țară și din străinătate a unui manuscris biblic din secolul al XII-lea, prețios din punct de vedere istoric și teologic, confirmând și atestând astfel impactul produs de influența cultural-ecleziastică bizantină asupra spiritualității românești. Demersul exegetic, aprofundat, al cercetătorilor, axat pe "punerea în lumină" a unor informații de factură aghiografică, codicologică și paleografică, conținute de textele manuscrisului diortosit, prezintă un interes revelațional, cu deosebire de ordin predominant filologic și teologic. Prin urmare, studiul în discuție, având un pronunțat caracter pragmatic, se adaugă interpretărilor apărute, îndeosebi după apariția tiparului, cu privire la importanța, semnificația și înțe-lesului cuvântului Sfintei Scripturi. Fără a fi socotită drept un recurs la textul inițial al Tetraevan-gheliarului grecesc, lucrarea Studii despre View PDFchevron_rightCarolus Lundius, Zamolse, primul legiuitor al geţilor [tr. Maria Crișan] [2004]
Related papers
Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor
O lectură utilă și binevenită din care am învățat câte ceva și care mi-a deschis apetitul pentru cărți care tratează acest subiect. Aveam, totuși, mai multe așteptări. Mi-aș fi dorit mai multe informații despre relația știință-credință și despre misterele creierului.
Ceea ce m-a impresionat e faptul că s-a descoperit cu aparatură de tip RMN funcțional și prin ECG-uri repetate că în cortex, mai ales în zona parietală stângă, se află ,,centrul credinței în Dumnezeu”. Legătura dintre creierul uman și credință este studiată în cadrul unei științe numite Neuro-Teologie. Nu numai sistemul nervos, ci și glandele endocrine sunt legate de activitatea de credință, fapt dovedit și prin impactul rugăciunii asupra sistemului endocrin. Un exemplu este rugăciunea ,,Tatăl nostru”. Cercetătorul Edgar Cayce susține că:
<<,,Tatăl nostru care eşti în ceruri” – deschide glanda pituitară, hipofiza, cea mai înaltă glandă a organismului, legată de lumină, cea care dă semnalul de pornire a întregului organism.
,,Sfințească-se Numele Tău" - deschide glanda pineală, numită epifiză.
,,Vie Împărăţia Ta” - deschide glanda tiroidă, intră în funcție metabolismul ca o locomotivă.
,,Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ” - deschide timusul, poziționat în faţă, acesta pornind activitatea inimii.
,,Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” - deschide glandele denumite gonade, motorul fizic al organismului.
,,Şi iartă-ne nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” - deschide glandele suprarenale, deci elementul emoțional, elementul de funcționare - intenție a organismului.
,,Şi nu ne duce pe noi în ispită” - deschide anumite celule profunde în organismul uman.
,,Şi ne izbăveşte de cel rău” - ne întoarcem la nivelul unei glande anterioare, care este timusul>>.
Cogito, ergo sum
Philosophical statement made by René Descartes
"I think, therefore I am" redirects here. For the R. Dean Taylor album, see I Think, Therefore I Am. For the Billie Eilish song referencing Descartes' principle, see Therefore I Am (song).
The Latincogito, ergo sum, usually translated into English as "I think, therefore I am", is the "first principle" of René Descartes's philosophy. He originally published it in French as je pense, donc je suis in his 1637 Discourse on the Method, so as to reach a wider audience than Latin would have allowed. It later appeared in Latin in his Principles of Philosophy, and a similar phrase also featured prominently in his Meditations on First Philosophy. The dictum is also sometimes referred to as the cogito. As Descartes explained in a margin note, "we cannot doubt of our existence while we doubt." In the posthumously published The Search for Truth by Natural Light, he expressed this insight as dubito, ergo sum, vel, quod idem est, cogito, ergo sum ("I doubt, therefore I am — or what is the same — I think, therefore I am").Antoine Léonard Thomas, in a 1765 essay in honor of Descartes presented it as dubito, ergo cogito, ergo sum ("I doubt, therefore I think, therefore I am").
Descartes's statement became a fundamental element of Western philosophy, as it purported to provide a certainfoundation for knowledge in the face of radical doubt. While other knowledge could be a figment of imagination, deception, or mistake, Descartes asserted that the very act of doubting one's own existence served—at minimum—as proof of the reality of one's own mind; there must be a thinking entity—in this case the self—for there to be a thought.
One critique of the dictum, first suggested by Pierre Gassendi, is that it presupposes that there is an "I" which must be doing the thinking. According to this line of criticism,